Scurt istoric

Biserica BANU  se afla amplasata intr-o zona cu numeroase monumente, fiind plasata aproape de Muzeul Unirii (24 – B – 250), Casa Drosu (Fondul Plastic 24 – B – 249), Liceul National (24 – B – 017), Casa Gavriil Muzicescu (24 – B -026), Case din secolul XIX amplasate pe strada Arcu, Casa Halaceanu (24 – B – 251), Palatul Telefoanelor (24 – B – 252), Casa Meseriasilor (Policlinica 24 – B – 231), Rapa Galbena (24 – B – 339), Hotel Binder (actualmente locuinte 24 – B – 099), Hotel “Traian ” (24 – B – 412), Biserica “Mitocul Maicilor” (24 – B – 410),Casa Xenopol (24 – B – 095).

Biserica de lemn ( 1705 – 1800)

Amplasata pe terasa inferioara a Bahluiului ce se intindea pana la “marea rapa” din marginea orasului (astazi “Rapa Galbena) la inceputul secolului al XVIII – lea, prima biserica executata din barne de stejar, avand ctitor pe “Savin Zmucila vel Ban” la 1705, avea o parcela suficient de mare pentru a putea avea si cimitir parohial.

Biserica ctitorita de Savin Banu a fost sfintita la 15 iunie 1705 de Misail – Mitropolitul Sucevei si Moldovei, avand hramul Uspesenia Precistii (Adormirea Maicii Domnului 15 august).

In biserica de lemn s-a slujit de la inceput numai in limba romana, fata de alte biserici sau manastiri din Iasi (Galata, Cetatuia, Trei Ierarhi, Golia, Barnovschi, Sf. Sava, Hlincea, Dancu, Frumoasa – inchinate Locurilor Sfinte unde se savarsea serviciul divin in limbile slavona sau greaca) ca un protest impotriva liturghisirii in limbi straine pe pamant romanesc.

Biserica a fost inzestrata de la inceput cu carti si obiecte valoroase, unele comandate in Moldova iar altele peste hotare. S-au adus si carti romanesti din secolul XVII Cazania – Iasi 1643; Molitvelnic – Iasi 1681; Liturghier – Iasi 1683; Evanghelia greco – romana Bucuresti 1699. Ca urmare a dezvoltarii orasului pe directia nord-vest, biserica devine neincapatoare.

Biserica din piatra (1802 – )

In jurul anului 1799 vechea biserica din lemn devenise neincapatoare si se deteriorase mult. Mitropolitul Iacob Stamati decide sa contribuie cu o suma mare la construirea noii biserici alaturi de obstea parohiei.

Pentru intocmirea planurilor noii biserici si supravegherea executiei s-a apelat la un arhitect din Ardeal (probabil) Herr Leopold. Catapeteasma sculptata in lemn de tei, este opera unui mester moldovean Eustatie Altini, posibil dupa proiectul arhitectului Leopold. De asemenea el a pictat catapeteasma probabil in anul 1802, contra sumei de “2.000 lei”.

Din cercetarile efectuate de preotul dr. Paul Mihail rezulta ca Eustatie Altini a pictat biserica la inceputul anului 1803 (posibil februarie 1803). In testamentul lasat de Mitropolitul Iacob Stamati se mentioneaza ca biserica nu va fi inchinata Locurilor Sfinte. Edificiul actual a fost ridicat pe amplasamentul bisericii de lemn, avand pridvorul actual pe locul altarului fostei biserici. Noii biserici din zid numita Banu, i se schimba hramul in “Duminica Tuturor Sfintilor”, pastrat si astazi.

Dupa moartea Mitropolitului Icob Stamati la 9 martie 1803 se presupune ca lucrarile de pictura au fost oprite, datorita faptului ca restul bisericii a ramas nepictat. Actele ce dovedesc lucrari de reparatii la biserica intocmite in anul 1840 nu fac referire la pictura interioara. Din 1 iunie 1821 si pana la 1 iunie 1822 biserica a fost inchisa.

• In anul 1828 – 1829 – sindrila ce acoperea biserica este inlocuita;
• In anul 1840 se fac reparatii la biserica.

In Buletinul Oficial al Moldovei nr. 63, din 9 august 1853, ulita plasata in fata bisericii era denumita “Ulita Bisericii Banu”. Din documentele studiate rezulta ca dupa anul 1859 biserica este invelita cu tabla, informatie neconsemnata in documente dar care se deduce din faptul ca la restaurarea din 1882 – 1883 se face reparatia invelitorii din “tinichea”, iar primele laminoare pentru tabla au aparut la Resita in 1845 si la Nadrag (Timis) in 1859 – 1861. La 27 ianuarie 1881 Epitropia bisericii a cerut arhitectului Rubert Gruber sa intocmeasca un deviz pentru restaurarea bisericii. La 8 aprilie 1882 R. Gruber a intocmit un dosar pentru lucrari suplimentare efectuate sau in curs de executie:

• desfiintarea zidului din fata strazii Lapusneanu, impreuna cu zidul vechi de la cimitir;
• executia unui grilaj cu 13 plase si stalpi;
• trotuar din “asfalt” pe conturul bisericii;
• vopsitorii suplimentare.

La data de 24 aprilie 1882, tot R. Gruber intocmeste un deviz 2 – suplimentar. Conditiile pentru licitarea antreprizei sunt semnate la 13 mai 1882. La 21 iunie 1882 arhitectul diriguitor F.D. Xenopol face un deviz de lucrari ce se suprima si adaugirile ce se fac cu modificarea ferestrelor, pardoselii si inaltarea cu 3 m a clopotnitei bisericii Banu, aflata in restaurare.

Restaurarea din anul 1882 a cuprins si “refacerea pridvorului” in stilul bisericii” inscriptia de la intrare consemnand: “Restaurarea acestei biserici, cu inaltarea terenului si refacerea pridvorului, s-a efectuat in anul 1882 – 1883, in zilele I.P.S. Mitropolitul Iosif Naniescu, din venitul capitalului donat si castigat de la casa defunctului Costache Conachi, fiind epitropi preotul Nicolae Leahu, d-nii Dimitrie Suia si Constantin Stefanescu”. In procesul verbal datat 13 noiembrie 1883 intocmit de Comisia de receptie se consemneaza opinia arhitectului N. Badarau: “Consider ca turnul clopotnitei ridicat cu 3 m pe fundatia veche a nartexului va periclita peretii naosului fara contraforturi”.

In anul 1882 se intocmesc devize pentru repararea bisericii ce cuprindeau si pictarea unei suprafete de 2.400 m2 la interior. Antreprenorul I. Finkelstein a apelat pentru executia lucrarilor al pictorul Nicolae Roteanu. Nerespectandu-se anumite norme tehnice pictura s-a deteriorat dupa numai 2 ani. O comisie formata pentru verificarea starii interiorului bisericii Banu, constata ca la data de 10 ianuarie 1894 pictura era complet distrusa pe o suprafata de 380 m2. Episcopul Gherasim al Romanului, numit la Iasi, a construit un baldachin inalt pana aproape de semicalota altarului, executat pe stalpi de lemn, impiedicand mai tarziu pictarea bisericii in zona altarului in anii 1882-1883. Din acest motiv altarul nu a fost niciodata pictat, cu exceptia picturii de pe calota executata inainte de montarea baldachinului.

Dupa o perioada relativ scurta, de la suprainaltarea cu 3 m a turnului clopotnitei in anul 1891 la 9 februarie, Tribunalul Iasi, sectiunea I insarcineaza o comisie de experti compusa din : C.D. Stahi si I Paun pentru cercetarea lucrarilor la biserica, ce formeaza obiectul reclamatiei Epotropiei Bisericii Banu contra I. Finkelstein, consemnandu-se urmatoarele: Dosar 1887 fond 10 “Crapatura ce se vede astazi pe toata inaltimea paretului dinspre miazazi, incepand de la baza lui si trecand in sus prin mijlocul ferestrei in sens vertical, pana la submarginea boltii superioare din centrul bisericii si chiar pe o portiune din bolta…. Prin urmare, aceasta crapatura dupa cum se vede in interiorul bisericii, tot astfel se vede si in exterior, strabatand in acelasi loc si in aceeasi directie atat inaltimea cat si grosimea zidului”. Aceasta crapatura in structura de rezistenta a bisericii este una din marile probleme ale reparatiilor la Biserica Banu din Iasi, consecinta a inaltarii turnului clopotnita cu 3 m fara asigurarea unor masuri suplimentare structurale.

In contractul pentru restaurarea bisericii in anii 1882 – 1883 s-a prevazut pardoseala din placi de mozaic asezate in pronaos si naos. In anul 1904 s-au facut lucrari de reparatii si s-a repictat biserica. Lucrari de mai mare amploare erau urgent necesare la acoperisul turnului bisericii, reparatii si zugravirea pridvorului, la clopotul cel mare.

Din lipsa mijloacelor financiare, in sedinta Consiliului Parohial nr. 87/ din 13 august 1919 se mentioneaza ca reparatiile nu se pot executa. Prin adresa nr. 59 din 19 iulie 1927 Consiliul parohial anunta luarea unor “masuri necesare in scopul reparatiei exterioare a bisericii Banu, care nu mai poate dainui in halul in care se afla acum”.

In anul 1937, preotul slujitor Ioan Andreescu a desfiintat baldachinul, pe semicalota altarului, aparand o pictura innegrita. In anul 1942, paroh fiind preotul Th. Cojocaru, se tencuieste exteriorul bisericii. In anul 1948, se executa lucrari de restaurare sub conducerea arhitectului Vasile Paraschiv. Comisia Monumentelor istorice, prin delegatul sau, pictorul Corneliu Baba, a dispus razuirea picturii, deoarece era innegrita, coscovita si nu prezenta valoare istorica, din pictura pastrandu-se un medalion in pronaos pe stanga sub fereastra.

In urma cutremurului din 1940, crapatura existenta pe latura de sud in pronaos pe verticala zidului si pe bolta s-a marit. Consolidarea facuta in anul 1948, a cuprins teserea cu caramida a marii crapaturi existente, subzidirea cafasului, repararea scarilor din turn si a intregii lemnarii la usi si ferestre. Dupa anul 1948 s-au facut unele reparatii curente la acoperis si s-a acoperit cu tabla galvanizata. La restaurarea din acest an altarul era complet varuit in alb. La furtuna din 4 august 1950, biserica a avut deteriorari la acoperis, geamuri si tamplarie exterioara. In anul 1958, s-a schimbat acoperisul la clopotnita si s-a reparat crucea de pe acoperis. In anul 1966 s-a inlocuit intreaga instalatie electrica si s-a curatat catapeteasma.

In anul 1968 cu prilejul unor reparatii la tencuiala din altar s-a descoperit Icoana murala a Maicii Domnului cu Pruncul, posibil pictata de zugravul Altini in 1803. La reparatia din anul 1976 s-a subzidit pridvorul, s-a executat treptele de acces in biserica. Cutremurul din 4 martie 1977 a redeschis crapatura din pronaos pe latura de sud a bisericii, realizandu-se apoi unele lucrari de consolidare, printre care si subzidirea pridvorului si zugraveli interioare. Dupa anul 1981 cu toate incercarile de consolidare a bisericii,crapatura existenta pe latura de sud s-a marit, aparand si crapaturi pe latura de nord in zona turnului clopotnita. Dupa cutremurele din anii 1986 si 1990, aceste crapaturi s-au marit, aparand crapaturi mari si la pridvorul biserici, odata cu tasarea zonei turnului clopotnita cu aproximativ 17 cm (vezi releveul executat – Plan parter). In anul 1990 s-a inceput o consolidare prin turnarea unei centuri exterioare pe latura de Nord a bisericii plasata sub cornisa si s-au practicat goluri in zidarie pentru executarea stalpisorilor de monolitizare.